UN STRIGAT DINCOLO DE DISPERARE

UN STRIGAT DINCOLO DE DISPERARE

UN STRIGAT DINCOLO DE DISPERARE

Mi-am strigat suferinta in cuvintele scrise fara nici o noima, cautandu-mi descatusarea in viata traita mereu cu speranta zilei de maine si niciodata pentru prezent, in picaturile care mi-au luminat, tacut si tainic sufletul ce striga, inaripat, tacerilor din mine, care ma imparteau in mii de farame… mereu cautandu-mi identitatea… mereu cautand adevarul, dar negasind decat disperare si minciuna.

Dupa o viata de cautari desarte, de amintiri amare si dezamagiri cumplite, vesnicia mi se parea atat de aproape incat era de-ajuns sa intind mana si sa o pot atinge cu sufletul, sa devin o prelungire a cerului intr-un chip inlacrimat ce sta de straja intr-acolo…

O linie de orizont, eu insami fiind o linie intre Viata si Moarte, intre Lumina si Intuneric, intre Bine su Rau, intre pumnul de tarana si scanteia Dumnezeirii.
Sunt eu, de azi doar eu contez. Voi invata sa ma redefinesc, voi invata sa ma iert, voi invata sa zbor. Zborul pe care Dumnezeu mi la asezat in inima atunci cand mi-a dat viata.

Daca am fi pietre nu am simti nevoia de mangaieri, daca am fi rauri nu am avea nevoie de lacrimi, daca am fi campii cu flori nu am avea nevoie de parfumuri, daca am fi munti si vai nu am avea nevoie de strigat, dar suntem oameni si tanjim dupa iubire.
Si… … … doar EL poate fi iubirea tuturor iubirilor pamantene. Sunt acum si aici. De azi ma voi bucura de fiecare clipa a mea.Trecutul nu-l mai pot schimba, viitorul il las in grija Creatorului meu, eu sunt doar aici, prezenta pentru clipa mea.

Prezenta eu cu mine si cu Dumnezeu, bucurie unica pe pamant si vreau sa iert si sa uit tot ce a fost rau in viata mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *