Imi canta tineretea la fereastra

Imi canta tineretea la fereastra

Imi canta tineretea la fereastra

Nu am nici o saptamana de cand am revenit acasa la mine, unde cu nerabdare ma astepta sotul si o multime de treburi lasate in urma cu doua luni cand am plecat la fiica mea.
Toata ziua am robotit, ca nu-i asa vin sfintele sarbatori si vrem sa avem totul lustruit, spalat, reinoit. Azi am spalat perdele, draperiile si cate si mai cate. Dar cu toate astea pe seara tot m-am asezat pe canapea cu telefonul in mana sa vad poze cu Maria si Alexandru de care m-a prins dorul. Tare mult as fi vrut sa mai stau macar o saptamana incat sa-l pot tine in brate si pe bebe Achim si sa-mi bucure sufletul, dar o rebela raceala m-a tinut departe de el si chiar a fost nevoie sa plec mai repede de frica sa nu-i dau si micutului raceala mea.

Dar inca ii vad pe toti cinci cu ochii sufletului cum stau seara de seara pe canapeaua din living unde bebe e rasfatat de surioara lui si de fratior, iar mamica si taticul lor privindu-i cu bucurie, cu dragoste si implinire cum se joaca si cum il cerceteaza in detaliu pe fratiorul mai mic.
-Mamii de ce doalme asa mult Achim? intreaba  Maria
-Fiindca trebuie sa creasca si el mare.
-Doalme singul in camela lui? intreaba uimit Alexandru
-Si nu ii este frica, completeaza Maria.
-Nu, nu-i este frica si se bucura tare mult sa doarma singur in camera, le raspunde mami mangaind cand pe umul, cand pe celalalt.
-Atunci cand ne vine noul patut dolmim si noi singuli in camela noasta? il intreaba Maria pe Alexandru. Iar Alexandru dadu afirmativ din cap ca asa vor face si nu-si putea lua ochisorii mici de la fratiorul lui pe care-l tinea de manuta.

Ma gandesc insa cu bucurie ca vin sarbatorile si daca Ana Maria nu poate veni din cauza de bebe mic, imi voi bucura inima insa cu prezenta nepotelei mele de numai un an de la baiatul cel mic. E si ea atat de frumoasa stie atatea lucruri la numai un an incat e toata o explozie de bucurie si lumina. Stie sa te intampine in felul ei fragil si delicat, daca o intrebi cati ani are ridica un degetel si-ti arata unu, ca are un anisor. Iar cand pleci ridica ambele manute si-ti spune pa, pa.
Ce mai, sunt indragostita iremediabil de nepotii mei cei frumosi, si cand sunt in preajma lor mi se pare ca sunt in rai si stau de vorba cu ingerii.

Cate bunici sunteti ca mine?
La cate va canta tineretea la geamul inimii prin ochii delicati ai nepoteilor?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *