Darnicia – un exemplu de urmat

Darnicia – un exemplu de urmat

Darnicia – un exemplu de urmat

Azi vreau sa va vorbesc despre un om care in simplitatea ei a stiut sa-si traiasca viata frumos: soacra mea si bunica care mi-a ‘crescut’ copiii atunci cand aveam nevoie de ea.

A fost ca o mama pentru mine, o femeie blanda, mereu zambitoare si foarte inteleapta.
Toata lumea din satul ei o stia de mama Neacsa. A crescut 6 copii si 16 nepoti.
Fiecare nepot, de la fiecare copil i-a trecut o vreme prin mainile ei, miraculoase si prin viata ei plina de sfaturi intelepte.
Au trecut anii si nepotii s-au facut mari si ei casatoriti pe la casele lor.
Ea a ramas tot in satucul uitat de lume si de o parte dintre nepoti. Rareori mai trecea cate unul pe la ea. Cu toate astea de ziua ei toti venau sa-i spuna un „LA MULTI ANI!” si sa-si aduca aminte cu drag de anii copilariei cand fugeau in vacante la mamaia.
Ea, mamaia care le-a umplut copilaria cu povestile ei cu talc, cu rugaciunile ei senine, avea grija si acum cand o vizitau sa nu plece care cumva de la ea cu mana goala si cu sufletul neoblojit. Dimpreuna cu un sfat intelept primea la plecare si cate o pereche de cipici tricotati de mana ei. Si asta nu era tot. Caci mama Neacsa nu cadorisea doar nepotilor cipici tricotati. Fiindca ea de acum fiind batrana la varsta de 92 de ani, tricota mereu botosei.


Si oricine venea sa o vada, din sat sau de departe la plecate ii daruia ceva sa-i  „tina cald la iarna” perechea de cipici.

In ziua in care a fost sa o cheme Domnul la EL lucra la un cipic. Simtindu-si sfarsitul a chemat-o pe doamna care o ajuta, sa-i faca ultima baie, sa se schimbe si apoi asezandu-se cuminte in pat i-a zis:  „aprinde-mi lumanarea” Si a plecat pe drumul nemuririi. A ramas ca celalalt cipic sa-l lucreze in cer pentru ingeri.
Astfel de fiinte simple si curate cu sufletul, care si-a stiut pana si venirea sfarsitului anilor pamantesti, nu putea sa fie altundeva decat acolo unde lumina si bucuria dainuie in eternitate.

Mamaie nu mai este dar ne-a lasat pe toti aceia care am cunoscut-o cu o puternica si trainica invatatura.
Invatatura faptei bune, ne-a invatat prin insasi trairea sa, sa nu uitam sa fim DARNICI.
In fata unui asfel de om nu ai nici o scuza. Era batrana si nu avea multe, dar avea mereu SA DARUIASCA.
Daruia mai mult decat oricine fiindca daruia din osteneala mainilor ei.

Voi cand ati daruit ceva ultima data? Daruiti macar o vorba buna. Daruiti-i pe cei dragi si de departe macar cu o vizita si cu un dar din osteneala muncii voastre.

Nu te costa decat vointa de a fi bun si darnic, a fi un om care lasa o dara de lumina in urma sa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *